Socialize

Facebook
Home » Societate » Educatie pentru societate » Sărăcia educaţională

Sărăcia educaţională

Organizaţia „Salvaţi copiii“ susţine, alături de şcolile partenere, prin Campania globală pentru educaţie, a cărei săptămână de acţiune s-a desfăşurat anul acesta între 8 şi 14 mai, sub sloganul „Împreună pentru educaţie!“, eradicarea sărăciei educaţionale şi materiale a copiilor din Europa, în general, şi a celor din România în mod special. Din datele evidenţiate de organizaţie, menite să ne conştientizeze starea de fapt a copiilor, aflăm că peste 26 de milioane de copii din Europa sunt expuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială. Între categoriile sociale, copiii şi adolescenţii sunt cei mai vulnerabili în faţa sărăciei, 1 din 5 aflându-se în risc de sărăcie şi excluziune socială. Din păcate, România este ţara cu peste 51% dintre copiii aflaţi în risc de sărăcie şi excluziune socială (Salvaţi copiii. Date-cheie privind sărăcia materială şi educaţională a copiilor, p. 6).

Încă din datele Raportului realizat de „Salvaţi copiii“ în anul 2014, „Sărăcia şi excluziunea socială a copiilor din Europa: o abordare din perspectiva drepturilor copilului“, a fost transmisă sugestia că problematica eradicării sărăciei copiilor nu este una opţională pentru decidenţii politici, ci ar trebui să fie o prioritate, dacă ar fi gândită din perspectiva respectării drepturilor omului, ale drepturilor specifice ale copilului. Aceasta cu atât mai mult cu cât sărăcia din prezent a copiilor poate conduce la consecinţe grave privind dezvoltarea socială pentru viitor. În acest sens, pot fi invocate rezultatele slabe obţinute de către elevii din ţara noastră la Testele Pisa, fapt care corelează într-un mod nefericit date privind sărăcia educaţională cu aceea materială.

Situaţia deficitară socio-economică a familiei creşte, aşa cum ştim, riscul de părăsire timpurie a şcolii, abandonul şcolar (19,1% dintre tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani au părăsit timpuriu şcoala în anul 2015, faţă de 17,4% în anul 2012, date din care observăm o tendinţă de creştere a părăsirii înainte de vreme a cursurilor şcolare).

De aici decurge că şansele tinerilor pe piaţa muncii vor fi diminuate de lipsa lor de educaţie şi calificare profesională. Mai grav este că la noi trăiesc în sărăcie şi copii ai căror părinţi au un loc de muncă, dar, din păcate, obţin venituri atât de mici încât putem vorbi despre sărăcia salariaţilor. Din datele evidenţiate de „Salvaţi copiii“ aflăm că România este ţara cu cea mai mare proporţie de copii în risc de sărăcie, 45%, copii care trăiesc în familii cu o crescută intensitate a muncii. Şi mai grav este că dezavantajele din prezent sunt transmise generaţiilor care vin, se formează, după o expresie a lui Oscar Lewis, o adevărată cultură a sărăciei. Printre altele, o astfel de cultură denotă o orientare preponderent către prezent corelată cu o slabă capacitate de a face faţă la frustrare şi de amânare a gratificaţiilor.

Campanii ca acelea desfăşurate de „Salvaţi copiii“ sunt bine-venite atât pentru sensibilizarea decidenţilor politici, cât şi pentru conştientizarea mai largă la nivelul opiniei publice a stării de fapt a societăţii în care trăim. Ceilalţi 49% dintre copiii şi adolescenţii care nu sunt afectaţi în mod direct de consecinţele negative ale lipsei permanente de resurse probabil că vor avea ocazia de a valoriza oportunitatea de a participa la propria lor educare şi formare, un drept firesc, dar la care mulţi dintre copii încă doar visează.

Prof. dr. Cristina Ştefan,
Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti