„Nu credem că există cu adevărat intenţia eliminării de discipline şcolare“

4

Interviu cu prof. Valeriu  PARTENE, preşedintele Sindicatului Învăţământ Corneliu Gheorghe Caranica, Brăila

Stimate domnule preşedinte, după criza prelungită de la Educaţie, generată de scaunul vacant din Str. General Berthelot, avem, în sfârşit, ministru, în persoana prof. Monica Anisie. Ce aşteptări aveţi de la aceasta?  Vă întreb în dubla dumneavoastră calitate, de cadru didactic şi de lider de sindicat.

Dacă ar fi să vorbim despre criza din Educaţie, nu cred că e de ajuns să amintim doar de vacantarea scaunului din strada General Berthelot. Să sperăm că viitorul va aşeza puţin lucrurile pentru că doam­na ministru, Monica Anisie, fiind om al şcolii, profesor în învăţământul preuniversitar, cu o bogată experienţă profesională şi managerială la vârful sistemului, secretar de stat şi director în Ministerul Educaţiei, cunoaşte bine problemele cu care se confruntă Educaţia.

Sigur că avem aşteptări, multe şi mari, care să asigure pentru Educaţie o stare de normalitate: stabilitate legislativă garantată cel puţin pentru un ciclu şcolar complet, pentru că având experienţa actuală cu o lege a educaţiei modificată de câteva sute de ori ca să poată fi aplicată şi cu atâtea intervenţii legislative care mai mult îngreunează, sistemul nu prea mai poate merge înainte; finanţare corespunzătoare pentru Educaţie care să-i asigure funcţionarea fără sincope şi fără „PERCAPITA“, „EDUSAL“, „FOREXEBUG “ etc. prost fundamentate şi modificate de la o zi la alta; efectivele maxime de elevi/preşcolari la clasă/grupă să fie cu adevărat respectate sau chiar diminuate prin lege în actualele condiţii demografice, iar în clasele/grupele cu copii care au cerinţe educative speciale efectivele să fie diminuate corespunzător cu numărul de copii cu CES; debirocratizarea reală a actului educaţional pentru că suntem acoperiţi de hârtii şi am mutat pădurile ţării în cancelariile şcolilor ; eliminarea obligaţiilor fără sens care consumă efortul şi energiile dascălilor în detrimentul misiunii nobile a acestora (comisii de tot felul la nivelul unităţilor de învăţământ) etc.;

Ministrul educaţiei a anunţat un nou plan-cadru pentru învăţământul liceal, prin care se taie un număr de discipline. Ţine această măsură de diminuarea numărului de ore petrecute la şcoală de către elevi, măsură la rândul ei contestată, în absenţa modificării programei?

Este evident faptul că noile reglementări legislative impun o regândire a planurilor-cadru şi chiar a programelor şcolare. Îngrijorător este însă faptul că aceste lucruri trebuie făcute într-un timp foarte scurt!

Va fi o muncă de concepţie de mare responsabilitate pentru care sigur specialiştii trebuie să-şi spună cuvântul, dar la care va trebui neapărat să fie chemaţi şi consultaţi dascălii de la catedră, cei care le vor pune în practică.

Nu credem că există cu adevărat intenţia eliminării de discipiline şcolare. Se vor găsi soluţii de reaşezare şi flexibilizare a curriculumului prin planuri-cadru care să răspundă nevoilor educaţiei şi care să asigure respectarea noului cadru legislativ.

Cum îi afectează aceste măsuri pe profesori? Dar pe elevi?

Speranţa noastră este ca niciunul din actorii educaţiei să nu fie afectat în rău. Diminuarea numărului de ore petrecute la şcolă de către elevi este acum o chestiune certă. Avem o lege clară, aprobată, promulgată şi publicată… Personal, chiar cred că acest aspect era necesar pentru că pe anumite trepte de şcolarizare se ajunsese la un adevărat „program de fabrică“ pentru copii în şcoală.

În sfârșit, în această toamnă, după ani de eforturi, profesorii au primit instrumentul – să-i zicem, statutul de autoritate publică – care să-i apere împotriva violenței, agresiunilor, în interiorul școlii. Cum comentează FSE Spiru Haret acest lucru?

Din câte cunosc, nu există în acest moment statut de autoritate publică pentru cadrele didactice. S-a tot vânturat un anume proiect în acest sens, pe care Federaţia Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret nu l-a susţinut.

Din punctul nostru de vedere, respectul pentru dascăl se câştigă la catedră şi nu considerăm necesară o lege în acest sens. Credeţi că dacă profesorii vor beneficia de un astfel de statut nu vor mai fi agresaţi? Uitaţi-vă la poliţişti! Au statut de autoritate publică şi tot îi vedem supuşi violenţei în atâtea situaţii. Să nu uităm că noi, dascălii, suntem în faţa elevilor pentru a-i învăţa, nu pentru a le fi paznici. Mai mult, potrivit amintitului proiect, directorii unităţilor de învăţământ s-ar fi transformat în mici procurori, în demersul cărora s-ar fi pornit  de la prezumţia de vinovăţie!

Noi cerem programe reale pentru prevenirea violenţei în şcoală, cerem ca fiecare şcoală să aibă angajaţi specializaţi pentru pază.

Noi nu venim la şcoală să păzim elevii, noi trebuie să le deschidem calea spre cunoaştere. Personal, nu sunt de acord nici cu „profesorul de serviciu“…

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă profesorii brăileni în momentul de față? Pe ce direcții acționează sindicatul pe care îl conduceți?

Ca peste tot în România, şi la Brăila sunt destule probleme încât nu le poţi defini cu claritate pe cele principale. Ameninţarea cea mai puternică asupra şcolii rămâne DEMOGRAFIA şi legat de aceasta finanţarea unităţilor de învăţământ pe baza „costului standard/elev, preşcolar“, un cost standard nerealist şi insuficient, neadaptat nevoilor reale ale şcolii. Dacă se doreşte menţinerea şi utilizarea în continuare a acestei modalităţi de finanţare în educaţie, va trebui regândit nivelul costului standard astfel încât acesta să acopere, în integralitate, cheltuielile materiale ale fiecărei entităţi educaţionale.

În etapa actuală şi în viitorul nu prea îndepărtat, acelaşi aspect, DEMOGRAFIA, ne va crea probleme deosebite privind reţeaua şcolară de nivel urban, generate de un act normativ ce discriminează mediile de existenţă. Mă refer aici la Hotărârea Guvernului nr. 169 din 29 martie 2019 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 72/2013 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preşcolar şi stabilirea finanţării de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat (…), art. 4, punctul 9, care reglementează doar pentru unităţile de învăţământ din mediul urban. Noi am cerut anularea in integrum a acestei hotărâri de guvern pentru că aplicarea acesteia va crea foarte mari probleme în toate localităţile urbane ale României. Deocamdată am reuşit doar prorogarea aplicării acestui act normativ pentru doi ani, până în anul şcolar 2021-2022.

Se simte cu acuitate nevoia unor criterii reale de normare pentru personalul didactic auxilar şi nedidactic care să asigure o bună funcţionare a unităţilor de învăţământ întrucât ne ghidăm şi astăzi după criteriile de normare din 2008, cu toate că în ultimii ani s-au schimbat foarte multe.

În privinţa salarizării, ne confruntăm de aproape trei ani cu calculul incorect (prin raportare la nivelul salarial al lunii decembrie 2016) al unor drepturi evidenţiate de Legea 153/2017, legea salarizării unitare în sistemul bugetar, ca fiind majorări/creşteri salariale: gradaţia de merit, învăţământul special, predare simultană, dirigenţie şi activitatea de control financiar preventiv. Oare acest mod de calcul şi plată a acestor activităţi nu înseamnă, în fapt, tăiere salarială?

De mai bine de 11 ani aşteptăm să ne fie plătite drepturi băneşti câştigate prin hotărâri ale instanţelor judecătoreşti… La Brăila este vorba acum de plata dobânzilor dispuse de instanţele de judecată ca fiind penalizatoare şi nicidecum  remuneratorii.

Probabil că ar mai fi multe de enumerat, dar ne oprim aici în speranţa că pe viitor vor exista soluţii benefice aplicabile întregului sistem de învăţământ.

Interviu realizat de Oana PANAIT