Metodologia comunicării pedagogice (II)

Sorin Cristea
Prof. univ. dr. Sorin Cristea

2) Clasificarea „noilor metode de  comunicare”, impuse deja programatic la mai toate disciplinele și treptele de învățământ, solicită un criteriu pedagogic unitar. Acesta ar trebui să vizeze toate metodele didactice, clasice și (post)moderne, situate potențial, între un pol pasiv-activ sau activ-interactiv. Din perspectiva paradigmei curricu­lumului,  situarea unei metode la „un pol pasiv”, trebuie eliminată de la sine. Orice metodă, prin definiție, este activă în calitatea sa de cale de acțiune didactică eficientă propusă de profesor, preluată de elev. În același timp, implicând corelația între profesor (care propune metoda) și elev (care o preia, o interiorizează, o valorifică efectiv ca și cale proprie de (auto)învățare), orice metodă didactică devine interactivă, cu accente suplimentare în contextul organizării instruirii pe (micro)grupe. Din această ultimă perspectivă, noile metode de comunicare au o capacitate specială de stimulare a învățării interactive în condiții de (micro)grup, în calitate de: a) metode didactice distincte, afirmate pe parcursul întregii activități (lecții etc.); b) procedee didactice, subordonate unor metode didactice de comunicare (conversația, dezbaterea, asaltul de idei etc.), dar și altor categorii de metode: b-1) metode de cercetare directă sau indirectă a realității (observația, experimentul; descoperirea, demonstrația, modelarea, problematizarea); b-2) metode de acțiune practică reală (exercițiul: algoritmic-euristic) sau simulată (jocul didactic, lectura dramatizată etc.); b-3) metode bazate pe programare prin mijloace tehnologice speciale (instruirea asistată de calculator).
Metodele noi de comunicare, integrabile la nivelul unei tehnologii speciale de instruire cu caracter predominant interactiv, angajat, în special, în condiții de învățare în (micro)grup, pot fi clasificate pe baza criteriului obiectivelor pedagogice urmărite prioritar (vezi Ion-Ovidiu Pânișoară, op.cit.):

  1. A) Metode centrate pe analiza fenomenului comunicat/ predat, producerea ideilor și rezolvarea de probleme: a) metode de analiză (SOWT; fishboning (diagrame în forma scheletului de pește; task card, diagrama Venn, tehnica analizei sistemice etc.); b) metode centrate pe producerea ideilor/învățarea prin categorisire; cubul; brainstorming; brainwriting (consemnare individuală a ideilor; tehnica votării anonime etc.; c) Metode centrate pe rezolvarea de probleme: (problematizarea; rezolvarea creativă de probleme; „tehnica PIPS/definirea problemei; gene­rarea soluției; ideea în acțiune, planificarea acțiunii; evaluarea produsului și a procesului).
  2. B) Metode centrate pe reflecție, observare și acțiune: a) metode centrate pe reflecție (reflecția personală; „matricea obținerii de date”; „jurnalul cu dublă intrare”; „harta obstaco­lelor”; „fișa personală”; învățarea pe baza inteligenței emoționale; „tehnica imaginării”; „Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii”; b) metode centrate pe observație: (observarea sistematică și independentă; ancheta; „tehnica Delphi”); tehnica „Intervievator – Interviat – Observator”); interacțiunea observată (fishbowl); f) metoda bazată pe alte „tehnici de tip fishbowl; discuția-panel etc.); c) metode centrate pe acțiune/reală sau simulată (experimentul; tehnica „Ipoteză – Experiment – Instruire”; jocul de rol; dramatizarea activă; studiul de caz; incidentul critic; tehnici de simulare; instruirea programată.
  3. C) Metode bazate pe dezvoltarea relaționărilor în cadrul grupului: a) metode bazate pe cooperare (învățarea prin cooperare; baza de date; „Teams/Games/Tournaments”); „Student Teams Achievement Divisions”; seminarul socratic; mozaicul; j) predarea reflexivă; k) grupurile de discuție tutoriale; reuniunea Phillips 66); b) metode bazate pe utilizarea conflictului în învățare: (tehnicile de competiție; controversa creativă – decizională – rotativă; „tehnica dezbaterilor”; tehnica „focus-grup”; turul galeriei; „tehnica taberelor”: c) metode privind dezvoltarea relaționărilor în cadrul grupului: (spargerea gheții (ice-breaking); definirea personală; „tehnica obiecte găsite”; „tehnica adevărat și fals”).

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA