Jurnal de lectură: O antologie aparte

Am în mână o Antologie aparte, printre multele antologii apărute în ultima vreme (de autor şi de autori*!). E vorba de  „41 Arguments avant la lettre“. Ea adună 41 de nume de autori, unii cunoscuţi, consacraţi de decenii, alţii foarte tineri şi mai puţin cunoscuţi, iar alţii necunoscuţi până azi cititorului român, fiindcă sunt străini. Formal, Antologia este o lucrare care adună 41 de nume de scriitori de limbă română şi de limbă engleză, de pe mai multe continente, în „Romanian & Australian Anthology of contemporary poetry and proze“. Cartea, apărută anul acesta la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, a fost recent lansată la Muzeul Literaturii Române. Au vorbit cu acest prilej Mihaela Cristescu, unul dintre editori, şi Vasile Poenaru, directorul Editurii e.literatura, cel care a sprijinit aparţia acestei lucrări prin recomandări de autori de limbă română. Antologia, am aflat cu acest prilej (care are ca motto un fragment din „Wasteland“, de T.S. Eliot), este a patra dintr‑un demers cultural şi editorial de o mare generozitate, aproape incredibil, chiar şi într‑o lume însetată de globalizare. De altfel, Carol Amos, Prezident New Writers Group din Australia, elogiază fără ezitare demersul româncei Mihaela Cristescu, coeditor, plecată cu un deceniu în urmă în Australia, dar neuitându‑şi nicio clipă ţara de origine – ea însăşi interesantă poetă de limbă engleză – pentru că „demonstrează o extraordinară dedicaţie, generozitate şi deschidere pentru detaliu/acurateţe în toate creaţiile sale ca şi în  evenimentele  literare pe care le organizează“.

Am în mână o Antologie aparte, printre multele antologii apărute în ultima vreme (de autor şi de autori*!). E vorba de  „41 Arguments avant la lettre“. Ea adună 41 de nume de autori, unii cunoscuţi, consacraţi de decenii, alţii foarte tineri şi mai puţin cunoscuţi, iar alţii necunoscuţi până azi cititorului român, fiindcă sunt străini. Formal, Antologia este o lucrare care adună 41 de nume de scriitori de limbă română şi de limbă engleză, de pe mai multe continente, în „Romanian & Australian Anthology of contemporary poetry and proze“. Cartea, apărută anul acesta la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, a fost recent lansată la Muzeul Literaturii Române. Au vorbit cu acest prilej Mihaela Cristescu, unul dintre editori, şi Vasile Poenaru, directorul Editurii e.literatura, cel care a sprijinit aparţia acestei lucrări prin recomandări de autori de limbă română. Antologia, am aflat cu acest prilej (care are ca motto un fragment din „Wasteland“, de T.S. Eliot), este a patra dintr‑un demers cultural şi editorial de o mare generozitate, aproape incredibil, chiar şi într‑o lume însetată de globalizare. De altfel, Carol Amos, Prezident New Writers Group din Australia, elogiază fără ezitare demersul româncei Mihaela Cristescu, coeditor, plecată cu un deceniu în urmă în Australia, dar neuitându‑şi nicio clipă ţara de origine – ea însăşi interesantă poetă de limbă engleză – pentru că „demonstrează o extraordinară dedicaţie, generozitate şi deschidere pentru detaliu/acurateţe în toate creaţiile sale ca şi în  evenimentele  literare pe care le organizează“.

Evenimentul de la Muzeul Literaturii a fost neobişnuit şi fiindcă s‑a putut afla cu acest prilej că actuala Antologie este a patra dintr‑o serie, toate organizate tematic (ferestre, timpul, zidurile) şi ilustrate de fiecare dată de Luminiţa Şerbănescu, autoarea în acest volum a unor „Murale“ neobişnuite prin raportul dintre clădire şi prezenţa umană – discretă, holografică.

Sunt prezenţi, aşadar, în actuala Antologie 41 de nume, nu ştiu dacă ele sunt, în proporţie egală, autorii de limbă română şi de limbă engleză, printre alţii şi cel mai recent poet premiat de Filiala de Poezie Bucureşti a Uniunii Scriitorilor, Victoria Milescu, o poetă (folosind o formulă uşor uzată), „de o mare sensibilitate“, cu trei texte, din care citez: „Ajută‑mă să termin cartea/acolo suntem împreună, acolo suntem reali/Dumnezeu răsfoind vieţile noastre se miră/când am avut timp/să facem atâtea minuni/de care nici el nu ar fi în stare/cu atâtea ajutoare din celestul său angrenaj/când am avut timp să înălţăm, să dărâmăm/să stricăm, să inventăm, să plecăm, să revenim/jucând la loteria Satanei (Am împlinit 66 de ploi). Sau: „Întotdeauna s‑a găsit cineva/care să te întrebe/cine eşti, de unde eşti, ce faci/în mod curent dar şi în clipele tale libere! Întotdeauna s‑a găsit cineva/care să‑ţi reproşeze/de ce calci aşa şi nu altfel/mersul tău aducându‑i aminte de cineva/De ceva dubios,/întotdeauna s‑a găsit cineva  – (Întotdeauna, cineva…)“.

Un poem amplu, Cosmosul necesar, publică şi Vasile Poenaru, recunoscut ca un poet al metaforei ample, surprinzătoare, în traducerea în limba franceză a prof. Constantin Frosin. La extrema cealaltă, foarte tânărul Florin Golban e prezent cu o serie de haicu‑uri din care am reţinut: „hotel de cinci stele – /mi‑agăţ hamacul/între salcâmi“ sau cu un Autoportretdiamantin: „urmele copilăriei/ascunse/sub bătrânul nuc.//la umbra lui/mama/trăgându‑şi sufletul“. Partea de proză a Antologiei este susţinută, între alţii, de Ştefan Dimitriu cu un fragment de roman social intitulat „Lasă zilei scârba ei“, dar şi de mai tinerii Daniel Onaca şi Ella Leynard.

Ca şi autorii români, şi cei de limbă engleză ilustrează, într‑o comunicare peste specificul culturilor, o aceeaşi nelinşte a trăirii, iar, uneori, o aceeaşi senzţie de gol, de lume care‑şi caută un sens nou, şi ale cărei acţiuni au uneori neaşteptate consecinţe (C.A. BroadribbHope in a botlle). Sau, ca şi la cei de limbă română, problema artei devine o temă tulburătoare, încercându‑se explorarea a „the inexpressibile concept of the creation of art“ (Alexander Donoguhue, Shoal craft). 

Alte texte sunt inspirate de tema voiajului, însuşire devenită parte din natura omului contemporan, precum Schroedinger on Holiday de Ioana Petrescu, în vreme ce un text al lui Carol Amos se cheamă DNA (cu referire la Testul ADN!), o reflecţie a modului în care această determinarea a fiinţei poate influenţa destinele noastre.

P.S. E foarte greu să alegi un autor dintre cei 41 antologaţi de editori. Mai ales cînd varietatea scriiturii este mare, iar specificul cultural se lasă scos la iveală. Dar tocmai prin acest lucru, Antologia se dovedeşte a fi aparte. Prin mixtura de creatori şi creaţie, dar şi prin ceea ce‑i leagă între altele: nostalgia trecerii, asumarea destinului de fiinţă reflexivă, cu toate riscurile presupuse.

* Între Antologiile de grup, apărute nu de mult timp, din literatura română contemporană îmi face plăcere să amintesc aici Ce‑ar fi fost dacă…? (o antologie de istorii contrafactuale închinate celor 100 de ani de la Marea Unire, apărută anul trecut) sau 1312 Sirene (proză românească din deceniul doi). Ambele au fost coordonate de poetul şi dramaturgul Horia Gârbea şi au apărut la Editură Neuma din Cluj care a împlinit nu de mult timp cinci ani de existenţă fecundă.

Adrian COSTACHE