Învățământul profesional, O PRIORITATE PENTRU EDUCAȚIA, SOCIETATEA ȘI ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

3-2Învățământul profesional se menține în actualitate prin eforturi incontestabile de redresare, după ce fusese, practic, desființat acum câțiva ani. La nivel guvernamental au fost adoptate măsuri legislative care vizează domeniul de pregătire prin sistemul Educației Naționale. În același timp, din mediul economico-social sunt exprimate cerințe specifice, sunt lansate rezultate ale unor cercetări de specialitate. Și de o parte, și de cealaltă este vizată coordonarea formării pentru piața ocupațională.
Perspectiva educațională – gamă extinsă de oportunități pentru formare
După cum anunță Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Executivul a completat cadrul normativ privind organizarea și funcționarea învățământului profesional dual, „printr-o Ordonanță de urgență care actualizează reglementările în materie din Legea Educației Naționale nr. 1/2011“. În linii mari, noul act normativ „redefinește statutul învățământului profesional dual ca formă de organizare a învățământului profesional și tehnic, desfășurat la inițiativa operatorilor economici interesați, în calitate de potențiali angajatori și parteneri de practică, pe baza unui contract de parteneriat și a unor contracte individuale de pregătire practică, în contextul asigurării de către operatorii economici a unor burse suplimentare pentru elevi“. Fie că este vorba despre o redefinire în sensul refacerii definiției domeniului, fie că e de acceptat sensul de reîntărire, folosirea ezitantă a termenilor e de constatat că se menține: se vorbește despre învățământul „profesional și tehnic“, deși în cauză este doar cel profesional, „tehnic“ făcând trimitere la genericul atribuit cândva formării prin liceul industrial și menținut ca să se justifice cumva o pretinsă ridicare a școlii profesionale la nivel de liceu industrial. Rușinea de a merge la școala profesională și de a-i spune pe nume acestei școli este veche. Școala profesională, cu toate încercările de a o face atrăgătoare, este percepută ca loc de ispășire a pedepsei de a nu intra la liceu. Tot cumva ezitant, e drept că se vor­bește despre asigurarea unor burse de către agenții economici, însă aceștia sunt pomeniți cu prudență, ca „potențiali angajatori și parteneri de practică“; altfel spus, siguranța este doar potențială.
Dincolo de interpretări, tehnic și util (cel puțin ca informație la zi) este că „durata studiilor pentru învățământul profesional dual va fi de trei ani și va permite accesul la o gamă extinsă de oportunități de formare profesională de calitate pentru absolvenții învățămân­tului gimnazial (pe care oferta locală, în special în localitățile mai mici, nu le poate acoperi). Absolvenții acestei forme de învățământ vor dobândi cunoștințe, deprinderi și competențe care le vor permite ocuparea unui loc de muncă pentru calificări profesionale de nivel 3, 4 și 5, conform Cadrului național al calificărilor“. Esențial, ca bază a reușitei, se pare că este considerat contractul, din moment ce insistent se precizează că „învățământul profesional dual poate fi organizat în unități de învățământ de stat, în baza unui contract de parteneriat care se încheie între unul sau mai mulți operatori economici sau asociație/consorțiu de operatori economici, unitatea de învățământ și unitatea administrativ-teritorială de pe raza căreia se află unitatea școlară. În același timp, învățământul profesional dual se poate orga­niza în unități de învățământ particulare și confesionale, în baza unui contract de parteneriat care se încheie între unul sau mai mulți operatori economici sau asociație/consorțiu de operatori economici și unitatea de învățământ“. Rămâne în afara reglementării asigurarea concordanței dintre nevoia operatorilor economici și oferta școlii; altfel zis, atotstăpânitor se dovedește contractul, însă nu este limpede ce anume să conțină pregătirea făcută pe bază de contract și care sunt răspunderile părților care cer, respectiv care dau conținut pregătirii.
Perspectiva patronală – lipsă de forță de muncă mediu calificată
Patronatul Investitorilor Autohtoni PIAROM a realizat și pune la dispoziția nu doar a Educației și a sectoarelor interesate, ci și – mai ales – a decidenților în politici publice un Studiu privind analiza forței de muncă la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, aferent anului 2015. Este un produs de cercetare științifică, în care se regăsesc aportul mediului academic și al celui de afaceri. De la început, lucrarea subliniază că „România se află printre țările europene cu cea mai mică acope­rire a populației active cu contracte de muncă“ – sub 75 la sută. Trimiterile care se fac frecvent la „șomeri cu diplomă“ vin de la sine, ca și la cei care muncesc sub nivelul de calificare obținut prin școală, la studii degeaba, la neconcordanța ofertei educaționale cu cerințele de pe piața forței de muncă. Ing. Cristian Pârvan, președintele PIAROM, semnalează inconsistența profesională a resursei din care angajatorii pot să facă recru­tări. Prof. univ. dr. Constantin Ciutacu relevă fără menajamente o realitate dramatică: depopularea așezărilor rurale, rămânerea acolo cel mult a celor care nu (mai) pot sau nu vor să muncească, astfel încât programele de dotări, amenajări, reorganizări, inclusiv sub aspectul formării, nu își mai au rostul. Ponderea necalificaților în totalul forței de muncă a ajuns la 14 la sută, subliniază prof. univ. dr. Mihai Cioc, adăugând: „Ne îndreptăm spre consolidarea sectorului care folosește forță de muncă necalificată“. Secretarul de stat Valentin Ionescu, din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, întărește prin perspectiva prognozelor care fac să se vadă că „deficitul de forță de muncă mediu calificată se va accentua în 2021-2023 dacă nu se face ceva concret pentru dezvol­tarea învățământului profesional și a uceniciei“. Ec. Anca Vlad apre­ciază că deficitul „pleacă de la învățământ, în sensul că programele sunt prea grele, prea încărcate, se face prea multă materie, elevii au prea multe ore, plus teme de făcut acasă. Un elev care parcurge școala de azi ajunge frânt la 18 ani, când vrem să dea un bacalaureat complex. Învățământul liceal este scump și greu pentru cea mai mare parte a populației. Pe deasupra, la absolvire, avantajul diplomei de bacalaureat este o păcăleală, pentru că mulți dintre cei care termină liceul se angajează ca necalificați, iar firmele îi califică într-un an“.
Sectoarele cele mai angajatoare de la noi rezultă a fi din categoria celor cu cele mai reduse niveluri ale productivității și ale costului forței de muncă din Uniunea Europeană: fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, fabricarea de mobilă, fabricarea articolelor de marochinărie și a încălțămintei, prelucrarea lemnului. Industriile cu niveluri relativ ridicate de productivitate în UE care se regăsesc între cele mai receptive la noi în a face angajări sunt fabricarea autovehiculelor de transport rutier, fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a., fabricarea echipamentelor electrice. „Învăță­mântul românesc nu este concentrat ca să dea competențe elevilor“, consideră secretarul de stat Valentin Ionescu, identificând o cauză în faptul că „Ministerul Educației nu stabilește competențele pe care trebuie să le îndeplinească absolvenții întrebând angajatorii. Ce scrie în calificarea absolventului de școală nu reprezintă neapărat ceea ce are nevoie angajatorul. Calificarea își găsește echivalentul într-un standard ocupațional?“
Ca formă de susținere a învățământului profesional, PIAROM propune acordarea fiecărui elev a unei burse lunare, din clasa a X-a, compuse din 250 de lei din sursă bugetară și 1.000 de lei din partea angajatorului (sumă deductibilă fiscal), cu condiția ca absolventul să lucreze doi ani în firmă.
F. IONESCU