Învăţământul, la răscruce o dezbatere esenţială care priveşte viitorul Europei

 Responsabilitatea publică a şcolii – pornită de la nivelul superior al acesteia, plasată şi menţinută dincolo de orice tranzacţie comercială – a reprezentat esenţa unui eveniment care prin conţinut şi anvergură a depăşit convenţionalul cadru al unei dezbateri. La iniţiativa comună a revistei Tribuna Învăţământului şi a Federaţiei Naţionale Sindicale Alma Mater, fundamentată pe conţinutul organizaţional-participativ de stringentă actualitate, inclusiv internaţională, asigurat de FNS Alma Mater, s-a desfăşurat reuniunea cu tema Învăţământul nu este o marfă. Spaţiul exprimării unei consistente desfăşurări de idei, dorite cu ecou şi continuitate în sensul materializării, l-a oferit Casa Universitarilor din Bucureşti. Participarea a reunit domeniul academic, reprezentarea sindicală şi cea studenţească, nivelul instituţional legislativ şi executiv, zona de evaluare şi reglementare specializată, interesul mediatic semnificativ şi conexiunile cu domenii economico-sociale beneficiare şi partenere ale procesului educaţional şi formativ.
Comercializarea serviciilor publice nu trebuie să vizeze învăţământul superior
În deschiderea evenimentului, preşedintele Federaţiei Alma Mater, prof. univ. dr. ing. Anton Hadăr, a fixat contextul abordării, extrem de actual şi în acelaşi timp cu perspectivă a consecinţelor doar aparent îndepărtată. Totodată, a oferit bine-venite nuanţări, faţă de receptări publice anterioare, marcate de cunoscutul imperativ al promptitudinii comunicării şi al accesibilizării mesajului. În esenţă, chiar dacă simplificator, este vorba despre posibila încadrare a învăţământului superior în ceea ce la nivel global este pe cale să se reglementeze, „o comercializare a serviciilor publice”. Pericolul ar fi al ducerii educaţiei „pe drumul spre privatizare”, a subliniat liderul sindical, precizând: „Nu este ceva iminent, care să însemne prăbuşirea sistemului învăţământului de stat. Noi vrem să atragem atenţia din timp, argumentat”. Unul dintre cele mai importante motive care determină acest semnal se regăseşte în imposibilitatea obiectivă a tinerilor de a achita din banii familiilor sau din credite costurile pe care le presupune un învăţământ abordat în termeni comerciali. În acelaşi timp, a atras atenţia cu obiectivitate profesorul Hadăr, universităţile româneşti trebuie şi mai mult să-şi dovedească puterea de participare la competiţia de amploare pe care o deschide piaţa liberă a valorilor: „Nimeni nu ne va aduce studenţi! Vor exista clasamente europene, nu doar după criterii cum este cel al numărului de publicaţii, ci şi după valoarea programelor de studii, după utilitatea economică. În aceste condiţii, de ce să finanţeze statul o universitate care se constată că are o angajabilitate slabă a absolvenţilor?!”
Nu opoziţie cu orice chip, ci dezbatere în folosul mediului educaţional românesc
Sincronizarea perfectă a demersurilor ideatice şi informative ale Tribunei Învăţământului cu evenimentele şi tendinţele pe plan mondial în domeniu a fost evidenţiată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, directorul revistei, decan al Facultăţii de Ştiinţe Sociale, Politice şi Umaniste a Universităţii Titu Maiorescu. Sublinierea sa a fost că adresarea deschisă către forurile internaţionale, ale căror decizii au efecte în plan naţional, şi către europarlamentarii români este cu atât mai necesară, cu cât astăzi „totul tinde să devină comerţ, tranzacţie, negociere”, ceea ce „afectează însăşi substanţa şi raţiunea de funcţionare” a şcolii, care înseamnă educaţie, umanism, apropiere între oameni prin mijloacele raţiunii. Pe acest fond, „învăţământul superior reprezintă o responsabilitate publică şi nu poate fi tranzacţionat în scop comercial”. Totodată, a spus directorul Tribunei Învăţământului, accentuând o trăsătură dominantă a discuţiilor, reacţia în faţa acestei realităţi care se conturează nu are drept obiectiv „opoziţia, contestarea cu orice chip, ci formează un cadru potrivit pentru a dezbate aspecte care preocupă mediul educaţional românesc”.
Pericolul eludării standardelor academice
Fundamentarea argumentaţiei în acest sens, ca şi a deschiderilor către viitoare abordări pe aceeaşi temă, a fost expusă de prof. univ. dr. ing. Marian Borzan, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, vicepreşedinte al FNS Alma Mater, în calitate de participant la seminarul de lucru organizat de European Federation of Public Service Unions (EPSU), European Trade Union Committee for Education (ETUCE) şi Austrian Trade Union Federation (ÖGB). Potrivit definiţiilor de sinteză, „seminarul a avut rolul de a scoate în evidenţă diversele puncte de vedere, de a colecta păreri şi idei, care ulterior să se constituie în recomandări la nivelul UE şi al Parlamentului European”, dorindu-se de asemenea „lansarea unei campanii pentru excluderea educaţiei şi a altor servicii publice din prevederile acordurilor comerciale”. Este vorba despre acordurile Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP), Trade in Services Agreement (TISA), Comprehensive Economic and Trade Agreement (CETA), precum şi despre politica comercială la nivelul Uniunii Europene. Desigur, s-a subliniat în expunere, acordurile conţin elemente pozitive, precum liberalizarea comerţului dintre UE şi părţile semnatare, eliminarea unor taxe, ieftinirea unor produse şi servicii etc. Dar tocmai un asemenea cadru comprehensiv este posibil să cuprindă în termenii lui comerciali şi servicii şi domenii de larg interes public, îndeosebi educaţia, sănătatea, protecţia socială, alimentarea cu apă. Deja, companii private exercită presiuni „pentru includerea serviciilor de educaţie în acordurile comerciale”. Ca urmare, o semnalare esenţială a reunii internaţionale, în consonanţă cu dezbaterea academică de faţă, este că aplicarea normelor obligatorii ale legilor comerţului pot „limita capacitatea guvernelor şi a altor autorităţi compe­tente din domeniu pentru a asigura accesul larg la o educaţie de calitate”. Consecinţele ar fi eludarea legislaţiei naţionale şi a standardelor de acreditare academică, dominaţia criteriilor comerciale, imposibilitatea intervenţiei administra­tive şi, până la urmă, crearea unui sistem de învăţământ paralel sau a unui „învăţământ” ad-hoc, pentru necesităţi şi după criterii particulare.
Alma Mater a tras un semnal de alarmă asupra acestei perspective încă de acum zece ani, a reamintit prof. univ. dr. Răzvan Bobulescu, preşedintele de onoare al federaţiei, reafirmând la rândul său: „Noi, în universităţi, transmitem cunoştinţe, nu facem comerţ!”
Urmările pot fi de aceeaşi natură şi la nivel preuniversitar, a atras atenţia prof. Simion Hancescu, preşedintele FSLI, accentuarea sa în sens larg vizând perspectiva creării unei forţe de muncă ieftine, slab calificate. FSLI şi-a exprimat încă din august anul trecut îngrijorarea faţă de proiectul acordului economic şi comercial global (AECG), semnalând într-o scrisoare adresată prim-ministrului şi ministrului Economiei că, „dacă acest acord s-ar aplica integral serviciilor publice precum educaţia, regulile comerciale ar putea restrânge semnificativ acţiunea spaţiului politic public şi intensifica presiunile în favoarea privatizării şi comercializării acestor servicii”.
În spatele oricărui produs educaţional se află profesorul
Observând că „peste 75 la sută din PIB-ul european vine din sfera serviciilor”, prof. univ. dr. Pavel Năstase, rectorul Academiei de Studii Economice, a apreciat că trebuie luată în discuţie „percepţia asupra serviciului educaţional, în sensul că omul nu mai vede producătorul acelui serviciu, ci doar produsul, adică un curs, fără să ştie că în spatele acestuia se află profesorul”.
În opinia profesorului Năstase, educaţia trebuie finanţată din bugetul de stat pentru a oferi o pregătire bază, iar mai departe, pentru perfecţionare, pregătirea să fie contracost.
Pentru sprijinirea financiară a învăţămân­tului superior s-a pronunţat categoric şi prof. univ. dr. ing. Tiberiu Dobrescu, CNFIS. Susţinerea învăţământului superior este dificilă în condiţiile dispariţiei industriei naţionale, care să primească absolvenţi, a remarcat prof. univ. dr. ing. Ilare Bordaşu, de la Universitatea Politehnica din Timişoara. Simpla semnalare a situaţiei la care s-a ajuns nu este suficientă, a apreciat prof. univ. dr. Mihai Radan, de la Universitatea de Vest din Timişoara, considerând că necesitatea momentului este mobilizarea.
Referindu-se la litera şi spiritul reglemen­tărilor internaţionale şi bazându-se pe propria formaţie juridică, prof. univ. dr. Mihai Floroiu, de la Universitatea Dunărea de Jos, din Galaţi, a făcut observaţia că, totuşi, serviciul educaţional este tratat ca fiind unul de interes general, documentele în discuţie vizând numai serviciile economice. Încercarea vreunui furnizor de servicii comerciale de a deschide o instituţie cu aport educaţional ar urma să se materializeze doar în urma unei proceduri de echivalare în conformitate cu legislaţia statului unde se intenţionează a se face aşa ceva, a subliniat profesorul Floroiu.
Din perspectiva beneficiarilor de educaţie instituţională, lideri ai organizaţiilor studenţeşti s-au declarat în favoarea susţinerii din fonduri publice a formării şi educaţiei. Cristian Popescu şi Alexandra Lepădatu (ANOSR) au anunţat că problema a fost abordată şi la nivelul organizaţiilor studenţeşti internaţionale. „În România, contextul economic nu ne permite să discutăm despre condiţionarea financiară a studiilor, bazându-ne pe resursele fiecăruia dintre noi”, a afirmat Şeila Abdulamit (UNSR). Adăugând observaţia că „sunt zone în care nici accesul la învăţământ preuniversitar nu este posibil din cauza nivelului de trai foarte scăzut”, Alexandru Bîndar (USR) a formulat un apel către angajatori de a contribui la „o reconstrucţie a pieţei muncii”.
De la nivelul autorităţii de stat, prof. univ. dr. Ştefan Groza, din Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, a precizat că „la noi încă se înregistrează un procent mic de tineri cu studii superioare”, dar că, în acelaşi timp, „dacă nu reformăm învăţământul preuniversitar, nu vom putea creşte nivelul universităţilor”.
Educaţia înseamnă putere
Într-o sinteză a ideilor şi sugestiilor formulate, prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, preşedintele comisiei de specialitate din Senat, a afirmat ferm că „învăţământul reprezintă o investiţie, nu un serviciu” şi a lansat aprecierea că „piaţa educaţiei este o piaţă din care mulţi au înţeles că pot aduce propriul profit”, beneficiul trebuind să fie însă al societăţii: „Un absolvent de învăţământ superior produce de trei ori mai mult decât investiţia făcută în el”. Apelul senatorului Ecaterina Andronescu a fost pentru creşterea ponderii absolvenţilor de învăţământ superior în societatea şi în economia ţării noastre, atrăgând atenţia că, de mulţi ani, „România finanţează educaţia superioară şi pentru Europa Occidentală, pentru SUA şi Canada. Statul român suportă cheltuieli pentru educaţia unor absolvenţi care pleacă în alte state”. De asemenea, senatorul Ecaterina Andronescu a accentuat cerinţa de a nu mai fi lansate judecăţi depreciative la adresa sistemului educaţional românesc în ansamblu, fără localizări şi nuanţări şi a conchis: „Educaţia înseamnă putere”.
F. IONESCU