Este știut că orice schimbare majoră din indiferent care segment al societății este supus schimbării provoacă, firesc, reacții pro și contra. Ceea ce este, până la urmă, un semn de normalitate: contradicțiile pot fi impuls al progresului. Nefirești sunt absolutizările furibunde și fundamentalismul agresiv. Despre manualele școlare în format digital se vorbește de câteva luni bune ca fiind o schimbare de proporții în domeniul educației românești. Acest lucru este perfect adevărat. Discuțiile asupra acestui subiect au polarizat însă partenerii de dialog uneori până la limita absurdului: un DA necondiționat, indiferent de costuri și implicații, ori un NU intransigent, pe motivul ultracelebru al tichiei de mărgăritar. Nu este locul să despicăm firul în patru aducând în discuție argumentele, reale ori închipuite, pe care se fundamentează oricare dintre cele două poziții. Singura cale de urmat într-o situație de acest gen este aceea a continuării dialogului pe tema dată, într-o manieră deschisă, calmă și, extrem de important, realistă. Slavă Domnului, în ultimele zile au fost emise, de către specialiști, suficiente opinii care ne îndreptățesc să credem în calea despre care vorbeam mai înainte.
Una dintre aceste opinii este aceea a necesității digitalizării manualelor. Copiii de astăzi au o receptivitate uluitoare în ceea ce privește tehnologia digitală. Și sunt convins că structurile mentale și psihice ale copilului de mâine vor fi și mai receptive. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, o alternativă care îmbunătățește semnificativ procesul de învățare este oricând demnă de aplicat. Vrem, nu vrem, se impune să îl racordăm pe copil la realizările unei perioade de timp a tehnologizării la cote înalte. Și cred că mai degrabă noi, adulții formatori, avem spaime legate de acest racord. Pe care trebuie să le depășim pentru a nu cădea în desuetudine și ineficiență.
O altă opinie exprimată în ultimul timp este aceea a adoptării unei foi de parcurs gândită cu maturitate și într-un mod așezat. Un manual digital are nevoie de timp suficient pentru a fi făcut… ca la carte. Altfel, se duce pe apa Sâmbetei totul: muncă, investiții de sute de mii de euro, entuziasm. Iar de educarea copilului se alege praful. O echipă consistentă lucrează pentru un manual digital: pedagogi, ilustratori, informaticieni. Pentru o singură aplicație e nevoie de scenarii didactice, de analiză, de încercări. Și când te gândești că într-un manual digital sunt sute de aplicații, dai dreptate specialiștilor care, în deplină cunoștință de cauză, spun că digitalizarea manualelor ar putea fi gata în 10 ani. Cine își închipuie că acest lucru se face pe genunchi e cel puțin inconștient. Ministerul dorește manuale digitale pe băncile elevilor începând cu 2014. La ora aceasta, ghidul după care se realizează aceste manuale încă dospește în sertarele ministeriale.
În ceea ce privește cheltuielile legate de digitalizarea manualelor, opinia celor avizați este unanimă: câteva sute de mii de euro pentru un singur manual. Prețul pe piața liberă al unui astfel de produs variază între 20 și 40 de euro. Cum Legea Educației are prevederi clare în ceea ce privește gratuitatea învățământului, întrebarea firească este: are ministerul banii necesari să cumpere manuale și să le distribuie gratuit copiilor?
Vorbeam mai sus despre reticențele și spaimele noastre, ale adulților formatori, în fața unei provocări de genul celei despre care vorbim. Este pregătit corpul didactic să adopte, în timp scurt, noua alternativă? Să fim clar înțeleși: nu am îndoieli asupra profesionalismului cadrelor didactice. Însă nimeni nu se naște învățat. Pentru orice schimbare trebuie să fii pregătit. Mă tem că alternativa văzând și făcând este periculoasă. Învățatul din mers are anumite limite pe care depășindu-le, riști să ai la Bac elevi care au trecut de la un eșec în formă „tradițională” la unul în formă digitală.
Iată câteva motive pentru care schimbarea aceasta majoră în educație se cere a fi făcută cu înțelepciune. Sunt copiii familiarizați, mulți dintre ei, cu tehnologia modernă. Sunt ei isteți, ageri și deschiși. Să nu le risipim noi, adulții, aceste calități doar de dragul de a ne dovedi nouă înșine că avem nenumărate puteri de decizie. Dacă ne vom domoli spaimele și orgoliile deopotrivă, vom putea vorbi despre manualele digitale cu… dragoste.
Nicolae PLOSCARIU