Florian COLCEAG
Definiția educației s-a schimbat de nenumărate ori de-a lungul timpului, variind între două extreme, de la dresură la eliberarea spiritului și potențialelor individuale ale copilului. Între aceste două extreme se pot găsi numeroase poziții intermediare, printre care enumerăm: dezvoltarea abilităților gen memorie, dezvoltarea disciplinei sociale, dezvoltarea către piața muncii, maximizarea potențialelor, dezvoltarea creativității, învățarea prin practică, învățarea prin feedback și dezbatere, programe de recuperare socială, dezvoltarea calităților înnăscute etc., numărul alternativelor fiind foarte mare. La toate alternativele însă dimensiunile formulei cuprind cele două fundamentale: dresura și eliberarea spiritului, cu ponderi diferite și în culturi diferite, depinzând în principal de mediul politic și decizional, care-și imaginează ce fel de popor vrea să conducă.
Din păcate, educația a ajuns să devină un instrument de programare socială a generațiilor. Astfel, experiența decrețeilor lui Ceaușescu care au fost dresați să fie obedienți sistemului cu o eliberare a spiritului în lectură (ascultători, cuminți etc.) se repercutează ca un factor de remanență la copiii lor. Aceștia preiau modelul educativ oficial, care este proiectat să formeze tineri dependenți de multinaționale, dar preiau și modelul parental, devenind astfel oameni cu profiluri de personalitate predictibile, o armată de zombi dedicați câștigării traiului zilnic, fără idealuri, fără pasiuni cognitive, ținuți pe ultima treaptă a piramidei nevoilor lui Maslow și tot pe ultima treaptă a piramidei conștiinței umane.
Cu alte cuvinte, așa se proiectează o colonie fără speranța unei libertăți viitoare, mergând până la încălcarea celor mai evidente libertăți ale omului: dreptul de a-și manifesta liber potențialul, dreptul la libertatea gândirii, simțirii, descoperirii cunoașterii. Pentru a se limita acest ultim drept, care este asigurat automat de către internet, copilul trebuie să nu aibă timp liber, fiind încărcat cu teme inutile și condiționat să depindă de subiectivismul total al notelor și al criteriilor de admisie la etapa superioară de educație prin decizia unui calculator, nu a unui om. Sistemul este proiectat în SUA pe vremea lui Bush, s-a numit „no child let behind” și a provocat dezastre inclusiv la nivelul educației americane. Din păcate, acest sistem a fost exportat pretutindeni, generând o uriașă criză educativă pretutindeni, dar corespunzând politicilor de globalizare, unde actorii principali sunt multinaționalele.
Există însă și un alt sistem revoluționar, care este direcționat către eliberarea spiritului uman, maximizarea potențialelor copiilor în locul dresurii, dezvoltarea abilităților înnăscute ale acestora în locul corectării (deformării acestora astfel încât să se încadreze într-un tipar fix). Sistemul se numește „gifted education” și dezvoltă personalități umane evoluate, capabile să rezolve crize, personalități deschise, proactive, umane, de un înalt potențial moral, intelectual, sufletesc, personalități LIBERE, care schimbă sistemele abuzive și aduc în loc echilibrul și sustenabilitatea prin descoperiri, inventică, creativitate, organizare elastică și adecvată momentului etc.
Aici începe drama.
Din ce în ce mai mulți copii cu inteligențe excepționale se nasc și cresc într-un mediu impropriu. La anumite generații se observă deviații pozitive semnificative de la curba lui Gauss la inteligențele înalte. Numărul copiilor cu inteligențe foarte înalte cu vârste între 3 și 13 ani este de zeci până la sute sau chiar mii de ori mai mare decât ne așteptam conform curbei statistice a lui Gauss. Acești copii care, intrați într-un sistem ce le poate încuraja dezvoltarea abilităților, potențialelor și caracteristicilor umane înalte, devin victime sigure odată intrați în colimatorul educației bazată pe dresaj și toceală dorită de multinaționale. Dascălii fără pregătire de specialitate resping sau pedepsesc acești copii excepționali, deseori directorii școlilor nu-i înscriu la școală. Obligativitatea clasei pregătitoare la copii care știu să scrie, să citească, să socotească și care au întrebări profunde de la 2 ani le distruge orice urmă de interes față de școală. Culmea este că, deși inteligența lor este excepțională, mulți abandonează școala ca să-și apere de degradare personalitatea, părinții disperați înscriu copiii în sistemul de „home schooling” sub acreditare străină etc.
Noi, destinați să fim colonie fără autonomie, pierdem ulterior cel mai valoros potențial uman, pe care îl forțăm să plece din țară, însă continuăm să „ne bucurăm” de un mediu politic și administrativ incompetent sau insuficient de competent, corupt în ansamblu, abuziv și ineficient, deoarece nu avem potențial uman care să-i înlocuiască, dar mai ales din cauză că mediocritatea se apără împotriva competenței prin abuzuri, tiranie, sărăcie, obediență în fața celor puternici etc.
Fără o privire de ansamblu asupra realității nu putem asocia între ele mai multe fenomene de tipul:
– nepunerea în aplicare a Legii 17/2007, destinată dezvoltării educației de tip emancipatoriu în centre-pilot;
– modificările ulterioare asupra Legii 17/2007, care să o facă ineficientă în caz de aplicare;
– nepunerea în aplicare a programelor din Legea
- 1 a educației, deja în vigoare: de accelerare, care permite copiilor cu abilitați și cunoștințe înalte să facă doi ani într-un an; de îmbogățire a cunoașterii prin deschidere de orizonturi de cunoaștere libere de sisteme de evaluare cantitative; de grupare a copiilor în funcție de abilități și stil de învățare și de formare de profesori în stiluri de predare corespunzătoare stilurilor de învățare, alte programe;
– descurajarea diasporei intelectuale de a se întoarce în țară;
– distrugerea economiei naționale;
– vânzarea terenurilor din România către străini;
– decapitalizarea populației astfel încât să nu mai aibă resurse de restartare a unei dezvoltări proprii;
– diminuarea forței de apărare a națiunii;
– vânzarea resurselor naturale către străini;
– dezechilibrarea mediului natural prin deforestare și chimizare abuzivă a agriculturii pentru cultivarea hranei modificate genetic;
– încurajarea emigrării românilor către alte țări;
Etc.
Concluzia este una singură, spusă mie de un fost ministru: Ce vrei, domnule Colceag, să vină ăștia supradotații să ne ia locul? Poți să te mai îndoiești acum de teoria conspirației? Modul de tratare a copiilor cu abilități înalte este un semnal pentru ce ne așteaptă și pentru ce ni se pregătește. Poate că este prea târziu să ne trezim din anestezia televiziunilor, a știrilor de scandal, a telenovelelor și să privim realitatea în față.
Florian COLCEAG