Socialize

Facebook
Home » Invatamant » Gimnaziu » Anii de școală – anii lecturilor

Anii de școală – anii lecturilor

15 sus-1Desigur, anii noștri de școală de acum câteva decenii ne-au lăsat felurite amintiri. Bineînțeles că mă pasiona, în primul rând, istoria și lectura. Dedicam acestor discipline foarte mult din timpul meu. Studiam cu pasiune istoria patriei și istoria universală. Dar cu aceeași pasiune și astăzi sunt gata să las totul atunci când pot și mai am timp pentru lectura odihnitoare și înaltă a poeziei lui Eminescu. Toți elevii din clasă citeau foarte mult. Dar uneori citeam la întâmplare, ce ne cădea în mână. Cu timpul, maturizându-ne, ne-am format și acel spirit de discernământ, am învățat, cu ajutorul profesorilor, să alegem cu grijă, din tot ce s-a scris, ceea ce este mai util pentru dezvoltarea noastră intelectuală.

Lectura ne-a îmbogățit imaginația, ne-a satisfăcut marea curiozitate de a cunoaște multila­teral viața, oamenii, ne-a ascuțit spiritul de obser­vație, ne-a îmbo­­gățit posibilitatea de exprimare.

Sigur, tot ce-ți dă școala trebuie învățat, totul este important. Aș spune chiar că nu este de ajuns să înveți numai ce-ți oferă școala, ci mult mai mult. Eu aș încerca să vă spun câteva lucruri despre lectură. De ce? Elevii de astăzi nu mai citesc. Gustul pentru lectură se formează în școală. Acolo mi-am început și eu prietenia adâncă, trainică cu cea care mi-a devenit prietenă pe viață – cartea.

În zilele noastre, toate comorile culturii sunt la dispoziția elevului (tânărului). Le spun mereu elevilor că, fără poezie și fără muzică, viața mi s-ar părea pustie și stearpă.

Acel elev care nu este încă destul de conștient de necesitatea absolută a unei lecturi variate și chibzuite cât timp este în școală este sortit rămâ­nerii în urmă la învățătură. El va fi mereu un om depășit de realitate, căruia sufletul nu-i este suficient de puternic pentru a-și ajunge din urmă colegii, pentru că nu are antre­na­mentul necesar.

În fața bibliotecii înțesate cu cărți, în fața librăriilor, în care zilnic apar alte cărți, pentru un moment elevul se poate înspăimânta și poate spune: „Sunt atât de multe cărți, oare am să pot vreodată să le citesc pe toate?” E firesc ca elevul fără experiență să-și pună asemenea probleme. Doar nu poate citi totul.

Lectura nu trebuie făcută la voia întâmplării. Nu o să începem în niciun caz să-l citim pe Goethe în original câtă vreme nu-i cunoaștem temeinic pe Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Arghezi, care sunt mai legați de sufletul nostru, ne deschid ochii și inima către celelalte piscuri ale artei literare mai bine decât oricine. Cultura literară nu ți-o poți însuși în grabă, în salturi, superficialitatea și dezordinea în învățătură sunt poate dușmanul cel mai mare al tinereții. Nu este deloc ușor să fii elev. A învăța înseamnă, în primul rând, a fi profund, iar această profunzime cere efort tenace. De aceea vreau să răs­pund la întrebarea pe care o pun unii elevi: dacă este util sau nu să învețe la toate disciplinele sau e de ajuns să aibă pasiune pentru o anumită disciplină. Cerința de a-ți forma o cultură generală nu exclude pasiunea pentru anumite discipline, dar obligă la un studiu profund, care pregătește terenul individului pentru mai târziu.

Cine vede copacul și uită pădurea, cum spune o veche zicală, nu va cunoaște temeinic nimic. Până și istoricul, dacă vrea să fie un bun specialist, are nevoie să fie inițiat în matematică, fizică, chimie – în toate disciplinele.

Elevii, la încheierea studiilor gimnaziale, trebuie să cunoască tot ceea ce este esențial din fiecare obiect de studiu. Paralel cu acestea, elevul are nevoie să par­curgă literatura noastră nouă, contemporană. Este foarte important să-i îndem­năm pe elevi să citească, dar și cum să citească.

Anii de școală sunt anii cei mai buni ai vieții, anii marelui avânt intelectual, anii marii gene­rozități, ai adolescenței, în care setea de a trăi și de a cunoaște este în chip firesc foarte mare.

Folosiți acești ani minunați ca să dobândiți cunoș­tințele cele mai vaste, comoara de preț pe care pre­zen­tul vostru o dăruiește minunatului vostru viitor.

Anton Pann a spus un mare adevăr afirmând că „științele sunt uși, iar cheile lor sunt cercetările”. Cheia pentru munca de cercetător ți-o dau de la bun început disciplinele studiate în școală.

În încheiere, aș vrea să fiu din nou elev, să am carnet de note și în carnet numai note de 10 la toate disciplinele!

Director, prof. Constantin OANCEA,
Prof. înv. primar Ionela Lavinia IOSIF,
Școala Gimnazială Ferdinand I, Movila, Ialomița